Soiurile de koi: ghid de recunoaștere

Koi (nishikigoi, „crap brocart”) sunt crapi selecționați pentru culoare în Japonia. Există peste o duzină de grupe de soiuri; aici le găsești pe cele mai răspândite, plus ce se urmărește când alegi un pește.

Pe scurt, istoria

Creșterea sistematică a crapilor colorați a început în jurul anilor 1820 în prefectura Niigata, în satele din zona Ojiya și Yamakoshi. Fermierii țineau crap pentru hrană în bazinele de lângă orezării și au început să păstreze și să încrucișeze exemplarele cu mutații de culoare. Peștii au devenit cunoscuți în restul Japoniei după expoziția de la Tokyo din 1914, iar după al Doilea Război Mondial s-au răspândit în toată lumea. Niigata rămâne și astăzi centrul crescătorilor japonezi de koi.

Gosanke: „cei trei mari”

Gosanke este numele grupului format din Kohaku, Taisho Sanke și Showa Sanshoku, soiurile considerate baza hobby-ului și care câștigă cele mai multe premii la expoziții.

• Kohaku – corp alb cu modele roșii (hi). Este cel mai vechi dintre cei trei, stabilizat spre sfârșitul secolului al XIX-lea. Albul curat și marginile nete ale roșului fac diferența.
• Taisho Sanke (Sanke) – ca un Kohaku cu pete negre (sumi) mici, așezate pe corp, de regulă nu pe cap. Fixat în 1917, în epoca Taisho.
• Showa Sanshoku (Showa) – pește negru cu roșu și alb. Negrul acoperă mai mult din corp, apare și pe cap și se prelungește spre baza înotătoarelor pectorale. Fixat în 1927.

Alte soiuri frecvente

• Tancho – corp alb cu un singur cerc roșu pe cap, fără alt roșu pe corp. Numele vine de la cocorul japonez cu creștet roșu. Poate apărea la Kohaku, Sanke sau Showa.
• Asagi – spate albastru-cenușiu, cu solzii conturați ca o plasă, și roșu-portocaliu pe obraji, flancuri și înotătoare. Unul dintre cele mai vechi soiuri.
• Shusui – varianta „doitsu” (aproape fără solzi) a lui Asagi, obținută la începutul secolului XX prin încrucișare cu crap german cu puțini solzi; are un rând de solzi mari de-a lungul spatelui.
• Utsurimono – pești negri cu a doua culoare albă (Shiro Utsuri), roșie (Hi Utsuri) sau galbenă (Ki Utsuri).
• Bekko – bază de o singură culoare (albă, roșie sau galbenă) cu pete negre mici, în special pe spate. Cel mai des întâlnit este Shiro Bekko.
• Ogon și Hikari-muji – Hikari-muji este grupa peștilor metalici de o singură culoare; Ogon este cel mai cunoscut, auriu sau platinat (Platinum Ogon). Se văd foarte bine în apă tulbure sau adâncă.
• Goshiki – „cinci culori”: model roșu ca la Kohaku peste o bază albă cu solzi conturați în albastru și negru.
• Chagoi – maro-cafeniu, fără model. Crește mare și devine foarte blând; adesea este primul care mănâncă din mână.
• Butterfly (long-fin, hire naga) – koi cu înotătoare și coadă foarte lungi, obținuți în anii 1980 prin încrucișarea cu un crap cu înotătoare lungi din Indonezia. Pot avea culorile oricărui soi. Asociația japoneză ZNA nu îi jurizează; unele cluburi americane au categorie separată pentru ei.

Cum se judecă un koi

La expoziții, judecătorii se uită la același pește în această ordine de importanță, indiferent de soi:

• Forma corpului – privit de sus, corp simetric, fusiform, cel mai lat între cap și înotătoarea dorsală, fără coloană strâmbă sau înotătoare deformate. Forma bună este baza pentru creștere; un pește cu defect de conformație nu se corectează în timp.
• Calitatea pielii – albul curat, fără nuanțe gălbui, culori dense, uniforme, cu luciu. Pielea sănătoasă este și un semn de apă bună.
• Modelul – echilibrat pe lungime (nu totul spre cap sau spre coadă), cu margini nete (kiwa) și, la Sanke și Showa, cu negru bine plasat.
• Prezența – modul în care peștele înoată și se vede în ansamblu în iaz.

Mărime și durată de viață

Celebrul koi „Hanako” din Japonia ar fi atins 226 de ani, după inelele de pe solzi, dar cifra nu a fost confirmată prin alte metode și nu trebuie luată drept reper. Cert este că un koi poate trăi decenii, deci iazul trebuie gândit pentru pești mari: citește câți pești încap într-un iaz.

Ce înseamnă asta pentru iazul tău

• Soiurile metalice (Ogon) și cele deschise la culoare se văd bine în iazurile mai adânci; soiurile cu negru (Showa, Utsuri) arată cel mai bine în apă foarte limpede.
• Toate soiurile au aceleași nevoi: apă curată, bine oxigenată și filtrare bine dimensionată. Detalii în ghidul despre filtrare și parametrii apei.
• Culoarea roșie se întreține cu hrană de calitate și lumină naturală; vezi hrănirea peștilor.