pH și KH în iaz: cum eviți prăbușirea pH-ului

pH-ul arată cât de acidă sau bazică e apa, iar KH-ul este rezerva care îl ține stabil. Un iaz cu KH prea mic poate trece peste noapte de la apă bună la apă acidă, periculoasă pentru pești.

Ce sunt pH-ul, KH-ul și GH-ul

• pH: scara de aciditate. 7 este neutru, sub 7 acid, peste 7 bazic. Peștii de iaz trăiesc bine aproximativ între 7,0 și 8,5, dacă valoarea nu sare de la o zi la alta.
• KH (duritatea carbonatică): cantitatea de carbonați și bicarbonați din apă. Ei neutralizează acizii care apar în iaz și împiedică pH-ul să scadă. Se exprimă în °dH sau mg/L CaCO₃ (1 °dH ≈ 17,8 mg/L).
• GH (duritatea totală): calciul și magneziul din apă. Contează pentru pești și plante, dar nu stabilizează pH-ul. Poți avea GH mare și KH mic, de aceea le testezi separat.

Valorile de referință, alături de ceilalți parametri, sunt în parametrii apei. Asociația britanică a comerțului cu pești ornamentali (OATA) recomandă pentru iazuri un KH de aproximativ 5–15 °dH și un GH de 8–18 °dH.

De ce scade KH-ul

Bacteriile din filtru transformă amoniacul în nitriți și nitrați (vezi ciclul azotului). Procesul eliberează acid, pe care carbonații îl neutralizează și se consumă. Literatura de acvacultură arată că pentru fiecare 1 mg/L de azot amoniacal nitrificat se pierd circa 7 mg/L de alcalinitate. Cu cât ai mai mulți pești și dai mai multă hrană, cu atât KH-ul scade mai repede.

Alte cauze: ploile abundente, apa de adaos foarte moale (din ploaie, osmoză sau unele fântâni) și descompunerea materiei organice de pe fund.

Prăbușirea pH-ului (pH crash)

Cât timp există KH, pH-ul se mișcă puțin. Când KH-ul se apropie de 0, nimic nu mai frânează acizii și pH-ul poate cădea brusc, uneori cu mai multe unități, de obicei noaptea sau dimineața devreme. Peștii stau apatici, cu înotătoarele strânse, respiră repede sau stau la suprafață. În același timp bacteriile din filtru încetinesc mult în apă acidă, așa că amoniacul poate începe să crească.

Variația zi–noapte

Ziua algele și plantele consumă CO₂ prin fotosinteză și pH-ul urcă. Noaptea toate organismele respiră, CO₂ se acumulează și pH-ul coboară. Ghidurile de management al iazurilor ale universităților americane arată că în apele cu alcalinitate scăzută pH-ul poate urca de la 6–7 dimineața la 9–10 după-amiaza, în timp ce în apele bine tamponate variația e mult mai mică. Un iaz cu multă apă verde și KH mic are cele mai mari variații.

Cum crești KH-ul în siguranță

Cea mai simplă metodă este bicarbonatul de sodiu (NaHCO₃). Are avantajul că, singur, nu împinge pH-ul mult peste 8,3, deci e greu să supradozezi pH-ul. Există și produse dedicate pentru iazuri, care se folosesc strict după etichetă.

• Calculează doza după volumul real al iazului, nu după cel estimat „din ochi”.
• Dizolvă bicarbonatul într-o găleată cu apă din iaz și toarnă soluția încet, în zona cu curent (lângă cascadă sau ieșirea filtrului).
• Testează KH-ul și pH-ul a doua zi, apoi mai adaugi dacă e nevoie.
• Folosește bicarbonat de sodiu simplu, nu praf de copt (conține și alte substanțe) și nu sodă de rufe.

Pe termen lung, schimburile parțiale de apă cu apă de rețea (care are de obicei KH) refac și ele rezerva. Unii proprietari pun în filtru și un săculeț cu scoici sau calcar mărunțit, care se dizolvă lent; efectul variază și trebuie urmărit cu teste.