Oxigenul în iaz: de ce vara și noaptea sunt critice

Oxigenul dizolvat este parametrul care omoară cel mai repede. Apa caldă ține mai puțin oxigen, iar peștii și bacteriile consumă mai mult, exact în nopțile calde de vară.

Temperatura și oxigenul dizolvat

Cu cât apa e mai caldă, cu atât poate dizolva mai puțin oxigen. În același timp, metabolismul peștilor crește cu temperatura, deci au nevoie de mai mult. Tabelul arată cantitatea maximă (saturația) de oxigen în apă dulce, aproximativ, la presiunea de la nivelul mării. Într-un iaz real, valoarea e de obicei sub saturație, mai ales noaptea.

Pentru pești de apă rece, reperul minim folosit în comerțul de pești ornamentali este 6 mg/L. La 28–30 °C, chiar și o apă perfect saturată are doar puțin peste acest prag, deci orice consum suplimentar îi scoate pe pești din zona sigură. La altitudini mari valorile maxime sunt ceva mai mici.

De ce nopțile calde sunt periculoase

Ziua, algele și plantele produc oxigen prin fotosinteză. Noaptea procesul se oprește, dar ele continuă să respire și să consume oxigen, la fel ca peștii, bacteriile din filtru și nămolul de pe fund. Nivelul scade toată noaptea și atinge minimul dimineața devreme, înainte de răsărit. Situațiile clasice de risc:

• nopți tropicale, cu peste 20 °C, după zile de caniculă;
• vreme înnorată, închisă, mai multe zile la rând, când fotosinteza e slabă;
• o apă foarte verde sau multe alge filamentoase, mai ales când mor brusc (după tratamente anti-alge sau vreme rece);
• furtuni de vară care răstoarnă straturile de apă și aduc la suprafață apa săracă în oxigen de pe fund;
• prea mulți pești sau hrănire abundentă;
• o pană de curent sau o pompă defectă peste noapte.

Semnele lipsei de oxigen

• peștii stau la suprafață și „gâfâie”, mai ales dimineața;
• se adună la cascadă, la ieșirea apei din filtru sau lângă difuzoare;
• sunt letargici, nu vin la mâncare;
• peștii mari sau cei mai sensibili (de exemplu orfele aurii sau sterleții) sunt primii afectați;
• mirosul de ou stricat de pe fund indică zone fără oxigen și nămol mult.

Cum aerezi

• Pompă de aer cu difuzoare pe fund sau pe filtru. Bulele mișcă toată coloana de apă și aduc apa de jos la suprafață, unde face schimb de gaze. E cea mai eficientă soluție pentru iazurile koi.
• Cascadă, pârâu sau fântână care agită suprafața. Contează suprafața agitată, nu înălțimea căderii.
• Venturi la ieșirea apei din filtru, care trage aer în jetul de apă.
• Filtrul pornit permanent. Bacteriile din el consumă mult oxigen și au nevoie de apă bine oxigenată; vezi filtrarea iazului koi.
• Mai puțini nutrienți și mai puțin nămol. Descompunerea pe fund consumă oxigen permanent (vezi nămolul și frunzele).

Vara, pe caniculă

• Pornește aerarea suplimentară din seara zilelor foarte calde și las-o toată noaptea.
• Hrănește dimineața, nu seara, și în cantități mai mici. Digestia consumă oxigen.
• Adaugă umbră la prânz, dacă iazul stă în plin soare.
• La schimburile de apă, adaugă apa treptat; apa rece de la robinet poate fi suprasaturată cu gaze și poate da un șoc termic pentru pești.
• Testează oxigenul dimineața devreme, nu la prânz, când valorile sunt înșelător de bune.

Iarna

Apa rece ține mult oxigen, iar peștii consumă puțin. Problema de iarnă este gheața care acoperă toată suprafața și oprește schimbul de gaze. Aerarea se mută atunci mai sus, ca să nu amesteci stratul cald de pe fund. Detalii în iazul koi iarna.