Tratamente uzuale pentru peștii de iaz și siguranța lor

Permanganatul de potasiu, formalina, antiparazitarele și antibioticele pot salva peștii, dar pot și să-i omoare dacă sunt folosite greșit. Iată la ce se folosesc, ce riscuri au și regulile care nu se negociază.

Regulile de bază

• Diagnostic întâi. Raclat de piele și probă de branhie la microscop, făcute de medicul veterinar sau de un pasionat experimentat. Vezi bolile frecvente la koi.
• Testează apa. Multe „boli” sunt de fapt amoniac, nitriți sau oxigen puțin. Vezi parametrii apei.
• Volumul exact al iazului, filtrului și țevilor. Greșeala de volum este cea mai frecventă cauză de supradozare.
• Aerare suplimentară pe toată durata tratamentului. Vezi oxigenul în iaz.
• Cărbunele activ scos și UV-ul oprit când eticheta o cere.
• Un singur tratament o dată. Nu amesteca produse.
• Hrănire redusă și atenție la filtrul biologic, care poate fi afectat.
• Test pe câțiva pești sau în bazinul de carantină înainte de a trata tot iazul, când e posibil.

Permanganatul de potasiu

Oxidant puternic, folosit împotriva unor paraziți externi (de exemplu Costia), a unor bacterii de pe piele și branhii și, uneori, împotriva păduchilor. Se consumă reacționând cu materia organică din apă, de aceea efectul depinde mult de cât de curat e iazul.

• Concentrație din literatură: în iazuri ornamentale cu apă foarte limpede, 1–2 mg/L (Merck Veterinary Manual); UF/IFAS menționează 2 mg/L ca baie prelungită. 2 mg/L înseamnă 2 g la 1 m³ de apă.
• Apa trebuie să rămână roz câteva ore. Merck descrie concentrația corectă ca fiind cea mai mică la care culoarea roz se menține 4–8 ore; o apă care devine repede maro are prea multă materie organică.
• Nu mai des de o dată pe săptămână. Atât Merck, cât și UF/IFAS avertizează că folosirea repetată, la intervale scurte, rănește branhiile și poate omorî peștii.
• Poate afecta bacteriile din filtrul biologic; urmărește amoniacul și nitriții după tratament.

Formalina

Formalina este o soluție de formaldehidă (de obicei 37 %). Se folosește împotriva paraziților externi: pata albă, Costia, viermi de piele și branhii. Multe produse comerciale pentru iaz conțin formalină în combinație cu alte substanțe; în acest caz se respectă strict eticheta.

• Concentrație din literatură: baie prelungită de 15–25 mg/L (Merck); UF/IFAS indică 25 mg/L pentru pata albă. Ambele surse echivalează 25 mg/L cu aproximativ 1 ml de formalină la 10 galoane (circa 38 L).
• Consumă oxigenul din apă: aerarea puternică este obligatorie, mai ales la peștii cu branhii afectate.
• Merck avertizează: formalina păstrată la frig (sub aproximativ 7 °C) poate forma un depozit alb de paraformaldehidă, foarte toxic pentru pești. Nu folosi formalina dacă e tulbure sau are depunere.
• Nu o folosi împreună cu permanganatul de potasiu.

Verdele malachit

A fost mult folosit împotriva paraziților și a Saprolegniei. În UE este interzis la peștii destinați consumului uman, iar Merck arată că utilizarea lui la speciile care nu sunt pentru consum este descurajată. La iazul ornamental folosește-l doar dacă este componentă a unui produs comercial autorizat pentru pești ornamentali și exact conform etichetei. Nu îl folosi niciodată în iazuri cu pești care ar putea fi consumați.

Antiparazitare pentru viermi (tip praziquantel)

Produsele pe bază de praziquantel sunt, conform UF/IFAS și Merck, tratamentul de elecție împotriva viermilor monogeni (Dactylogyrus, Gyrodactylus) la peștii ornamentali. Nu acționează împotriva protozoarelor precum Costia sau pata albă. Doza, durata și repetarea se iau de pe eticheta produsului sau de la medicul veterinar; la viermii care depun ouă tratamentul se repetă.

Tratamente pentru crustacee (Argulus, Lernaea)

Există produse autorizate care acționează asupra crustaceelor parazite, de obicei asupra stadiilor tinere. Ele pot afecta și alte nevertebrate din iaz. Se folosesc doar conform etichetei sau la recomandarea medicului veterinar. Vezi Argulus și Lernaea.

Antibioticele

Se folosesc doar pentru infecții bacteriene confirmate, cum sunt ulcerele sau unele cazuri de hidropizie, și numai pe rețetă de la medicul veterinar. Ideal, alegerea se face după cultură și antibiogramă. La koi se administrează de obicei prin injecție sau prin hrană medicamentată, nu turnate în iaz: în apă se diluează, afectează filtrul și favorizează rezistența bacteriilor.

Sarea

Cel mai simplu tratament, dar tot un tratament: are concentrații și durate clare și se elimină doar prin schimburi de apă. Detalii și calculator în tratamentul cu sare.

După tratament

• Schimburi parțiale de apă și repunerea cărbunelui activ, dacă eticheta o recomandă.
• Pornește UV-ul doar după perioada indicată.
• Testează amoniacul și nitriții câteva zile: filtrul poate fi slăbit.
• Control la microscop, ca să confirmi că tratamentul a funcționat.