Problemele vezicii înotătoare la peștii de iaz

Un pește care plutește pe o parte, cu burta în sus sau stă lipit de fund are o problemă de plutire. Apare mai ales la carasii aurii fancy și are cauze diferite, de la hrană la infecții.

• pește care plutește la suprafață, pe o parte sau cu burta în sus
• pește care stă pe fund și se ridică greu
• înot cu capul în jos sau cu coada în sus
• efort vizibil pentru a-și menține poziția
• uneori abdomen umflat

Ce este

Vezica înotătoare este un sac cu gaz care îi permite peștelui să plutească la adâncimea dorită fără efort. La carasi și koi ea este legată de tubul digestiv, iar peștele poate înghiți aer care ajunge în vezică. Când vezica are prea mult sau prea puțin gaz, este comprimată, deformată sau infectată, peștele își pierde echilibrul. „Boala vezicii înotătoare” nu este deci o singură boală, ci un semn cu mai multe cauze posibile.

Simptome

Peștele nu mai stă drept în apă: plutește, se înclină pe o parte, stă cu capul în jos sau rămâne pe fund. Poate înota normal câteva secunde, apoi revine în poziția anormală. Dacă se adaugă abdomen umflat și solzi ridicați, vezi hidropizia.

Cauze și factori favorizanți

• Forma corpului: carasii aurii fancy, cu corp scurt și rotund, au organele comprimate și sunt cei mai afectați. Soiurile cu corp alungit (comet, shubunkin) și koi au rar astfel de probleme.
• Hrănirea: peștii care înghit hrană plutitoare iau odată cu ea și aer; supra-hrănirea și constipația pot apăsa pe vezică.
• Apa proastă și schimbările bruște de temperatură.
• Infecții bacteriene sau virale ale vezicii, tumori sau alte boli interne.
• Traumatisme și cauze genetice.

Diagnostic

Începe cu apa: testează parametrii apei, pentru că peștii stresați de apă proastă își pot pierde temporar echilibrul. Dacă problema persistă, un medic veterinar pentru pești poate face o radiografie, singura metodă prin care se vede dacă e vorba de vezica înotătoare sau de gaz în intestin, dacă vezica e deformată, deplasată sau plină cu lichid.

Ce ajută

• Corectează apa și asigură temperatură stabilă.
• Pauză de hrănire de 1–3 zile pentru peștii care plutesc după masă, apoi porții mici.
• Hrană care se scufundă sau hrană uscată înmuiată înainte, ca peștele să înghită mai puțin aer.
• Hrană ușor digerabilă și bogată în fibre, în cantități mici.
• Separă peștele într-un bazin-spital cu apă mai puțin adâncă, ca să ajungă ușor la hrană și la suprafață.
• Medicul veterinar dacă problema durează sau se agravează. Antibioticele se dau doar dacă el suspectează o infecție și le prescrie.

Prevenție

• Hrănire moderată, potrivită temperaturii apei. Vezi hrănirea peștilor.
• Apă stabilă și filtrare bună.
• La carasii fancy: iernare atentă sau în interior, deoarece suportă mai greu frigul decât soiurile de iaz. Vezi peștii de iaz.

Vezi și bolile frecvente la koi și tratamentele uzuale.